EVOLUȚIA

Wallace fusese convins, din Februarie 1858, prin cercetările sale biogeografice din Arhipelagul Malay din realitatea evoluției. Ulterior va scrie în autobiografia sa:

„Problema atunci nu era doar cum și de ce s-au schimbat speciile, ci cum și de ce au evoluat în specii noi, bine definite, diferențiate între ele în atât de multe moduri; de ce și cum au devenit atât de precis adaptate stilurilor de viață distincte; și de ce toate nivelurile intermediare au dispărut (așa cum arată geologia) și au lăsat doar specii, genuri și alte grupuri de animale clar definite și manifestate? "

Dacă se crede că autobiografia sa, atunci când era culcat și febril, Wallace s-a gândit la ideea lui Thomas Malthus de control pozitiv al creșterii populației umane și a ajuns la ideea selecției naturale . El spune că era pe insula Ternate la acea vreme, dar istoricii au unele îndoieli: afirmă într-adevăr că, dacă ne bazăm pe înregistrarea colecțiilor sale pe care le adnotase atunci, era mai probabil să se afle pe insula Gilolo . Wallace o descrie astfel:

„Apoi mi-a venit în minte că aceste cauze sau echivalentele lor se joacă continuu și în cazul animalelor; și întrucât animalele se reproduc mult mai repede decât oamenii, distrugerea în fiecare an din aceste cauze trebuie să fie enormă pentru a menține un număr mic de specii, deoarece, evident, nu cresc constant de la an la an, pentru că altfel lumea ar fi fost populată de cei care reproduceți cel mai rapid cu mult timp în urmă. Gândindu-mă vag la enorma și constantă distrugere pe care aceasta o presupunea, am ajuns să mă întreb de ce mor unii, iar alții trăiesc? Și răspunsul a fost clar, în general cel mai potrivit live ... și având în vedere numărul de variații individuale pe care mi le-a arătat experiența colecționarului meu, așa că a rezultat că toate modificările necesare pentru a adapta o specie cu condiții în schimbare ar fi adus ... În acest fel, fiecare parte a unei organizații animale ar putea fi modificată exact așa cum este necesar, și chiar în procesul acestei modificări, nemodificat ar dispărea, astfel încât caracterele definite și izolarea netă a fiecărei specii noi s-ar explica. "

Medalia Darwin-Wallace emisă de Societatea Linnean din Londra pentru a 50- a  aniversare a lecturii articolelor Darwin și Wallace despre selecția naturală .

Wallace, care îl cunoscuse deja pe scurt pe Darwin , a fost unul dintre corespondenții ale căror observații le-a folosit pentru a-și construi propria teorie. Deși primele scrisori schimbate între cei doi bărbați s-au pierdut, Wallace le-a păstrat pe cele pe care le-a primit. În prima, datată1 st luna mai 1857, Darwin a remarcat că scrisoarea lui Wallace din 10 octombriepe care tocmai îl primise, precum și articolul său din 1855 „  Despre legea care a reglementat introducerea noilor specii  ” a arătat că amândoi au gândit în același mod și au ajuns într-o oarecare măsură la concluzii similare, adăugând că se pregătea să publice lucrează în aproximativ doi ani. În a doua scrisoare, datată 22 decembrie 1857, este fericit că Wallace teoretizează asupra distribuției, adăugând că „fără speculații nu există observații bune și originale” în timp ce comentează „Cred că merg mult mai departe decât tine”. Wallace a avut încredere în Darwin în acest sens și i-a trimis eseul.Februarie 1858„  Despre tendința speciilor de a forma soiuri  ”, cerându-i să o citească și să o transmită lui Lyell dacă crede că este de valoare. Darwin a primit manuscrisul la18 iunie 1858. Deși eseul lui Wallace nu a folosit fraza lui Darwin „selecție naturală”, a descris mecanismele de divergență evolutivă a speciilor față de altele similare ca urmare a presiunilor de mediu. În acest sens, era foarte asemănătoare cu teoria la care Darwin lucra de douăzeci de ani, dar încă nu a publicat. Darwin i-a trimis manuscrisul către Lyell împreună cu o scrisoare în care spunea „Nu ar fi putut face un rezumat mai bun!” (...) El nu spune că ar vrea să îl public, dar, desigur, îl voi nota și îl voi trimite la orice ziar. Nemulțumit de boala fiului său, el a mutat problema asupra lui Charles Lyell și Joseph Hooker, care au decis să publice eseul într-o prezentare comună, inclusiv scrieri nepublicate de Darwin, care i-au subliniat prioritatea. Eseul lui Wallace a fost prezentat Societății Linnaean din Londra pe1 st iulie 1858, împreună cu fragmente dintr-un eseu pe care Darwin îi arătase lui Hooker în mod privat în 1847 și o scrisoare pe care i-a scris-o lui Asa Gray în 1857.

Wallace a fost de acord cu aceste aranjamente după fapt, recunoscător că a fost oricum inclus în această prezentare. Statutul social și științific al lui Darwin la vremea respectivă era mult mai mare decât cel al lui Wallace și, fără această asociere, este foarte probabil ca ideile lui Wallace despre evoluție să nu fi fost luate atât de în serios: Wallace, un om al domeniului, provenind dintr-un modest de fundal, reprezintă chiar tipul de autodidact pe care aristocrația vremii îl poreclise „acaparătorii de muște”. Aranjamentul lui Lyell și Hooker l-a retrogradat pe Wallace în poziția de co-descoperitor. Cu toate acestea, o lectură comună a articolelor lor despre selecția naturală a legat numele lui Wallace de cel al eminentului Darwin. Acest lucru, combinat cu pledoaria lui Darwin în numele său (precum și cu cea a lui Hooker și Lyell) a făcut mai ușor accesul Wallace la cele mai înalte niveluri ale științei britanice decât înainte. Reacția la lectură a fost moderată, președintele Societății Linnaean a spus înMai 1859că anul acesta nu a fost marcat de descoperiri impresionante, dar datorită publicării lui Darwin The Origin of Species mai târziu în 1859, importanța sa a devenit evidentă. Când Wallace s-a întors în Anglia, l-a întâlnit pe Darwin și cei doi au rămas prieteni după aceea.

Wallace a devenit unul dintre cei mai aprinși apărători ai Originii speciilor . Într-un incident din 1863 care i-a plăcut în mod deosebit lui Darwin, Wallace a publicat un scurt articol intitulat „Remarks on the Rev. Article. S. Haughton despre celulele albinelor și despre Originea speciilor ”pentru a învinge articolul unui profesor de geologie de la Universitatea din Dublin care criticase sever comentariile lui Darwin din The Origin despre cum ar fi putut evolua albinele prin selecția naturală. O altă apărare notabilă a originii  : „Înființarea prin lege”, publicată în 1867 în Jurnalul trimestrial de știință , în care Wallace critică The Reign of Law , o carte scrisă de George Campbell , al 8- lea duce de Argyll, în care a infirmat teoria. de selecție naturală. După o întâlnire a Asociației Britanice în 1870, Wallace i-a scris lui Darwin plângându-se că „nu mai există niciun adversar care să știe nimic despre istoria naturală, deci nu există o discuție bună așa cum am avut înainte. "